ATENTIE: OLIGOFRENI PE BLOG!
Se mai gasesc niste "cineva"-uri care sa comenteze. Bubble e suparata. Speram sa revina la sentimente mai bune. Oricum nu scapati asa usor de noi. Daca "pleca" blogul asta, vine altul, care sa ne dea libertatea de exprimare.

Daca nu ne mai vedem pe "Ale, Bubble & Co.", ne vedem altundeva.

Ale.

pfff.. :(

Prin acest ultim post va spun la revedere. Blogul va fi sters in maxim 2 zile. Multumesc celor care ati citit blogul. Nu stiu daca va fi cineva sau ceva care ne va "opri" sa facem asta.
Oricum, bubble va iubeste>:d<.

Ordinea efectuarii unei intalniri cu un caine vagabond

Pe strazile din minunabila noastra tara exista caini "fara stapan", ei sunt sub stricta supraveghere a unei vecine, care neavand ce face, le da de mancare. Totul ar fi in regula, daca trecatori ar cunoaste fiecare caine si nu le-ar fi frica de ei. Eu sunt una dintre multele persoane care nu inteleg atractia fata de caini. Asa ca iata cateva dintre manifestarile oricarui trecator, in ordinea fireasca:

Pasul 1, se constientizeaza pericolul, atacatorul "fioros" dezveleste dintii.

Pasul 2, se stabileste contactul vizual cu bestia, aceasta maraie.

Pasul 3, se cauta cea mai apropiata persoana dupa care sa te ascunzi sau careia sa-i sari in brate, timp in care animalul vine spre tine curios.

Pasul 4, tipatul, datul din picioare, orice implica zgomote si lovituri.

Pasul 5, sunteti complet scapat de pericol datorita simturilor de supravieturire foarte dezvoltate...totusi, traitul in oras e ca o jungla, nu?:-?

Cam asa reactioneaza persoanele sperioase din fire. Majoritatea nu ajung pana la pasul 4, fiind calmati de persoanele din jur, dar tipatul salveaza. ;)

Ale