Orasul meu: iarna, partea a II-a

Cu ocazia atarnarii usii de acoperis primarul si-a schimbat usa. S-a simtit jignit sa o foloseasca pe cea a fostului primar, si ca sa nu faca risipa, a atarnat usa de acoperisul primariei, pretinzand ca usa este deschisa pentru toata lumea (usa cui?!).
Va aduceti aminte din caruselele de vara trecuta care ne i-au odata cu banii si timpanele? De acum, iarna sunt mutate in fata Casei de Cultura, ca sa nu va mai pierdeti timpul mergand pana pe plaja si inapoi. (ce naiba?! E iarna, e frig!)
Aaaaa! Si am uitat sa va spun! In fiecare an in aproprierea Craciunului, un trenulet umbla cu un brad pe capota, si inauntrul lui sunt niste oameni imbracati in om de zapada si Mos Craciun (mult timp am confundat omul de zapada cu un iepure obez). Iar cand voiam sa le fac poza, isi scoteau capul!
Marele (si singurul) bulevard al orasului s-a descotorosit de palmierii lunimati cu becuri verzi[cele trei crangi ale palmierului erau uscate si trebuia ceva sa ii faca mai atragatori, asa ca s-au folosit becuri verzi] si a primit cadou de Craciun cativa braduti evident luminati cu becuri verzi.
Singurul lucru placut este atmosfera de iertare care invaluie locuitorii orasului, insa exista ca in toate orasele specimene numite taximetristi, care nu se leapada de limbajul specific [sa nu generalizam, exista si taximetristi binevoitori].

Nu uitati de ce exista Craciunul!!!